Interior tradițional adus în contemporan

În Idei de amenajări interioare, Tips & Tricks de Lucia LecaLasă un comentariu

Completând seria articolelor din capitolul „Punct de pornire: Stiluri în amenajările de interior”, ne-am gândit să detaliem câteva elemente definitorii ale românescului care merită păstrate și integrate în amenajările actuale. Articolul prezent este despre respectul pe care îl arătăm arhitecturii vernaculare, acea arhitectură creată de locuitorul casei și de meșterul care a construit-o. Noi credem în respectul pentru moștenirea culturală.

Pereți7

Deși reședințele boierești (denumite „cule”) erau construite din piatră și cărămidă, iar cele țărănești din lemn și chirpici, finisajul era preponderent varul alb, acoperind tencuiala de lut.

Ferestrele din lemn, ce se înscriu de obicei într-un pervaz traforat sau într-un cadru dreptunghic mai înalt, cu o treime plină deasupra lor, primesc culori specifice zonei etnografice. Golurile prin care intră lumina sunt de obicei mici, la fel ca ușile, pentru a da sentimentul de smerenie și protecție. Alături de acestea, blidare, polițe, icoane și țesături, despre care vom vorbi mai jos, aduc valoare interiorului tradițional.

romanesc actual_fereastra colorata_albastru rosu galben maro alb

Înfrumusețarea lăuntrică a casei era dată mai ales prin monumentalitatea pitorească a vetrei, după bogata imaginație a meșterului. Vatra este nucleul casei, deoarece include ca zone funcționale soba, cuptorul, locul de dormit și locul de luat masa.

romanesc actual_vatra_alb

Țesăturile ajută la împărțirea registrelor pereților pe orizontală și se numesc, la modul general, „păretare”. Mai specific, am putea enumera câteva: căpătâi (la pat), ștergar (prinse la mijloc și puse în perete; seamănă cu o fundă; folosite și pe masă), lăicer (un tip de covor; poate acoperi și lavița).

Pardoseli

Dușumeaua oarbă sau lutul bătut era de obicei materialul utilizat pentru pardoseală. În casele mai înstărite, cu zestre consistentă, dușumeaua este acoperită de covoare (lucrate la război vertical, mai groase datorită firelor înnodate) sau de scoarțe (țesute la război orizontal, mai subțiri).

romanesc actual_covor si scoarta_rosu verde albastru

Plafoane

Spațiul interior al casei țărănești este scund, pentru a da impresia faptului că încăperile sunt mai mari. Singura expresivitate a lui este dată de grinzile aparente cu șipci bătute între ele și de sobele monumentale sau de vetre. Acest plafon cu grinzi aparente, netencuit, reprezintă tipicul românesc. Ceea ce atrage atenția este și faur-maur (sau grinda-meșter), o grindă mediană care „leagă” toate grinzile și pereții dispuși pe direcția îngustă a casei (cum sunt spre exemplu cele albastre din fotografiile de jos). Grinda-meșter mai este denumită și grinda de la intrarea în casă, unde sunt însemnate prin încrustație anul construcției și numele gospodarului.

romanesc actual_tavan_lemn albastru

Mobilier

Legătura cu arhitectura casei este foarte strânsă în cazul mobilierului, exemple arhaice dovedind că mare parte din mobilierul tradițional era fix, deoarece era construit și înglobat solidar în construcție (de exemplu lavița). Ulterior, piesele au devenit în totalitate mobile, cu accent pe decorarea lor. Mobilierul era de obicei așezat pe lângă pereți, singura excepție făcând-o uneori masa.

Paturi, scaune, lavițe (bănci), lăzi de zestre, blidare (dulap pentru farfurii fără uși și spate), podișoare (dulap închis pentru farfurii), polițe, cancee (polițe pentru tacâmuri), culmi, cuiere erau împodobite cu diferite motive, cu semnificații bine cristalizate. De exemplu, coloana (întâlnită preponderent la stâlpii cerdacului sau pe lăzile de zestre) reprezintă verticalitatea, adică tendința spre înălțimi care a obsedat omul în evoluția sa. Coloana are doi poli opuși – unul situat în lumea subterană sau pe pământ (forțe malefice) și unul situat „în lumea cealaltă” (a forțelor benefice) și reprezintă spațiul magic prin excelență ascendent, „axis mundi”. Alte motive traforate, sculptate sau pictate de precizat sunt: rombul, cercul (sub formă de punct, vârtelniță, roată, zale), spirale, cai, vase cu flori. Vă lăsăm pe voi să căutați ce reprezenta fiecare dacă sunteți curioși, altfel vom ajunge să scriem o carte doar pe acest subiect. 🙂

Toate aceste piese de mobilier, cu elementele particulare, pot fi alăturate și incluse într-un context ce definește utilul actual. Ca să dovedim că „da, se poate”, am exemplificat mai jos în câteva fotografii faptul că elemente tradiționale, pe un fundal ce păstrează specificul caselor vernaculare românești, reprezintă chiar un stil actual, destul de căutat.

Loc de luat masa și cameră de zi

romanesc actual_mobilier loc masa_maro natur

Bucătărie

romanesc actual_mobilier bucatarie plita_verde albastru caramiziu

Baie

romanesc actual_mobilier baie_natural

Dormitor

romanesc actual_mobilier dormitor_natural

Culori

În amenajările cu specific românesc, mobilierul, de obicei din lemn masiv, patinat de vreme, decorat prin sculptură, traforare sau pictură (mai rar) se dezvoltă pe un fundalul alb al pereților. Plafonul și pardoseala sunt din lemn, cu textura naturală aparentă. Accentele sunt reprezentate de textile și ceramică, adică în următoarea schemă cromatică: albastru, roșu, turquoise, verde, ocru, galben, de obicei în nuanțe stinse.

Geometrismul este drept, liniar, discret, stăpânit și stilizat după natură pentru materialul și tehnica de lucru (cel mai relevant exemplu fiind scoarțele oltenești). Nuanțele sunt stinse, stoarse din sângele buruienilor, alăturarea lor descriind parcă o alchimie inginerească.

Ne întrebăm aproape toți ce e specific românesc și ulterior descoperim că „acel ceva” îl au și popoarele vecine. În ciuda schimburilor culturale datorate diferiților factori istorici, totuși există o originalitate la nivel stilistic și în arhitectura noastră populară. Dacă ne restrângem la considerații asupra circulației unor motive sau a unor elemente concrete, este imposibil să circumscriem „românescul”. Originalitatea nu trebuie căutată în elementele, motivele și cromatica ei, ci în dozajul celor trei. Lucian Blaga, în „Trilogia culturii”, ne-a caracterizat drept „un mic popor românesc multicolor și pestriț din cale afară”.

Din dragoste pentru românesc și dor de pitoresc!

Lucia Leca
Ultimele postari ale lui Lucia Leca (vezi toate)

Distribuie acest post