Minimalismul este unul dintre cele mai longevive curente ale timpurilor noastre, cu aspecte estetice solide în arhitectură și design. După aproape 60 de ani de la apariția lui ca mișcare artistică, puțini îi știu semnificația. În ciuda aparenței formale, spațiile de acest tip posedă calități ale avant-gardei și sunt caracterizate ca fiind atemporale, mereu valabile. În designul interior, minimalismul poate fi definit prin forme simple, linii pure, spații libere și culori neutre. Acest curent evocă un habitat armonios și funcțional, care refuză excesele sau oricare alte „poluări” vizuale.
Creațiile ce aparțin acestui curent esențializează forme ce ating simplitatea. Ornamentul nu este refuzat, dar curentul se bazează mai mult pe ideea că o compoziție artistică este redusă la un stadiu din care nimeni nu mai poate elimina sau introduce un element pentru a o îmbunătăți atât estetic sau pentru a transmite un mesaj, cât și funcțional. Părintele spiritual al minimalismului este considerat Ludwig Mies van der Rohe, cunoscut prin sintagmele „Less is more” sau „God is in the details”. Arhitecții minimalismului caută esența spațiului pentru a redescoperi noi valențe ale dialogului uman cu mediul înconjurător – natura și lumina. Mediul natural devine astfel un partener de discuție, ce acceptă „lumea artificială a proiectului”. Astfel, calitățile fizice ale unui spațiu relevă acuratețea materialelor puse în operă și forme ce le potențează. Dincolo de acestea, calitățile invizibile ale spațiului transmit idei ce trezesc subtil sentimente și amintiri.
Din păcate, minimalismul în arhitectura din România s-a manifestat foarte puțin, deoarece clima și activitatea seismică nu au permis crearea unor suprafețe subțiri sau elansate ce ar fi putut descrie un habitat propice locuirii încă din anii 1960. Cu toate acestea, crearea unor locuințe de o asemenea expresie a fost posibilă datorită avansului tehnologic și cu ajutorul noului val de arhitecți de după 1990. Cât despre designul interior minimalist, am putea spune că e din ce în ce mai întâlnit. Haideți să vedem câteva caracteristici!
Pereți
Pereții primesc în general culoarea ce subliniază suprafețele arhitecturale, alb, dar și o diversitate de culori neutre și texturi. Șeminee sau piese de mobilier își manifestă funcționalitatea prin ascunderea instalațiilor sau a micilor obiecte casnice, potențând păstrarea unei imagini de acuratețe în spațiile interioare. Cremuri, bejuri, griuri, alb și negru sau texturi sincere ale materialelor puse în operă cu cât mai puține îmbinări vizibile devin fundalul pentru atmosfera acestui stil.
Plafoane
De cele mai multe ori, plafoanele integrează spoturi, sisteme glisante ale ușilor sau pereților amovibili, grile de ventilație sau scafe. Corpuri de iluminat cu volume generoase ce atârnă din tavan sau volume mai mici repetitive marchează blaturi de lucru, cum ar fi masa din dining sau baruri din bucătării.
În dialogul spațiului construit cu mediul înconjurător, lumina naturală este favorizată să pătrundă în interior prin luminatoare. În acest caz, ea devine prin aport solar direct parte din compoziția estetică a spațiului, contribuind la confortul psihologic și, de ce nu, chiar termic.
Textura lemnului masiv e prezentă des pe tavan, aducând note calde interioarelor. De cele mai multe ori, formează o suprafață paralelă cu cea a pardoselii, punând în valoare piese de mobilier sau textura simplă a pereților.
Pardoseli
Des utilizate sunt pardoselile reci, mai ales pentru spațiile dedicate activităților din timpul zilei. Chiar și în zona de noapte, dale mari porțelanate sunt încălzite cu ajutorul covoarelor uni, cu fire lungi. Suprafețele continue, fără rosturi de îmbinare, sunt preferate (mai ales că minimalismul este extensia apariției open-space-urilor).
Scările devin materializarea ideii de „intrare în scenă”, pentru că multe din ele subliniază prin contrast de textură primele trei trepte ce reprezintă intrarea într-un spațiu cu o anumită funcțiune (living, dining).
Unii susțin că minimalismul a primit puternice influențe japoneze. N-am putea să-i contrazicem, dacă ne uităm la limbajul estetic al băilor, unde piatra încadrează o fâșie din lemn pe pardoseală.
Mobilier
Tehnologia provoacă din ce în ce mai mult rezistența materialelor. Console, sisteme cu amortizare și suprafețe plate, fără butoane sau mânere, facilitează provocările în evoluția designului. Mobilierul minimalist se caracterizează prin acuratețea volumelor simple, a paralelipipedelor ce se intersectează sau se suprapun la o scară umană și integrează echipamente, astfel încât elementele să contribuie cu cât mai puține „ornamente”.
Culori
Legea de bază este alb preponderent. Să recapitulăm restul:
- Pentru pereți – alb, crem, gri, texturi ale metalului sau lemnului in compoziții estetice funcționale
- Pentru plafoane – alb, sticlă, textura lemnului
- Pentru pardoseli – gri, crem, bej, prin dale ceramice sau piatră naturală cât mai mari, eventual fără rosturi, sau alb sau griuri închise cu ajutorul rășinilor epoxidice
- Pentru mobilier – alb, crem, bej, griul metalului, cât mai puțin posibil de evitat butoane sau mânere
De prea puține ori vedem pus în practică un minimalism pur. Mulți susțin că este un stil rece, dar noi am spune că este mai degrabă un stil unde poți să regăsești propriile gânduri și sentimente, favorizând stările meditative!
- garduri verzi - aprilie 20, 2018
- Mici scenografii pentru Paști - martie 28, 2018
- Frunze argintii naturale pentru Crăciun - decembrie 22, 2017
Distribuie acest post